DELTA DUNARII :: Romania Salbatica

Mă trezesc cu noaptea în cap, ca de fiecare dată când merg la fotografiat, însă de data asta nu trebuie să sui nici un munte ca sa ajung la destinație. Mă urc buimac în barcă în timp ce ghidul încălzește motorul. Aerul rece de primăvară mă trezește și peste câteva momente suntem deja în mișcare. Un canal îngust, câteva meandre și deja suntem la locul de pândă. O mică ascunzătoare îmi permite să mă așez pe burtă sub un braț de stuf. Îmi pregătesc aparatul, îl montez pe trepied și nu îmi rămâne decât să aștept. În fața mea este o întinsură de apă destul de mare, cu mult stuf, iar poziția îmi permite să văd tot ce se întâmplă pe baltă. Este încă o lumină firavă de crepuscul, iar câțiva nori mă avertizează că o să am ceva de așteptat până o sa vină și lumina dorită. Privesc către dreapta unde câțiva piciorongi își fac de lucru cu ciocurile prin mâl, în față niște rațe lingurar sunt și ele deja active, lângă malul pe care stau eu a venit un stol de fluierari și ei foarte flămânzi, în stânga pasc niște gâște, iar în depărtare plutesc elegante câteva lebede, pe deasupra se mai tânguie din când în când câte un nagâț, iar stuful este survolat când și când de un erete. Este multă viață în jur, dar destul de departe pentru a reuși ceva imagini spectaculoase așa că mai așteptăm un pic. Orele trec și eu sunt în continuare atent la fiecare oportunitate. De ceva timp am reușit să mai și declanșez. Un piciorong, un flueirar, o gâscă... Undeva mai departe o pereche de piciorongi își încep dansul nupțial, sunt destul de caraghioși cu picioarele lor lungi încercând să pară grațioși, însă uneori le și iese. Se mai scurge ceva timp... iar spatele începe să mă doară din cauza poziției incomode. Stau pe o ușoară adâncitură, cu spatele arcuit, ascunzătoarea nu este croită pe măsura mea... și pe de altă parte eu nu am nici burtă care să umple golul de sub mine. Ghidul a construit aceste ascunzători după un alt tipar... mai personal.

articol :: fotografii